HOROSCOP JAPONEZ

Horoscopul Japonez al simbolurilor si al personalitatii

Publicat pe 14 Februarie 2011Spre deosebire de horoscopul european, in Horoscopul Japonez exista 11 zodii.
Iata care sunt cele 11 zodii japoneze si care sunt trasaturile de caracter
asociate lor:

Horoscopul japonez a luat nastere in secolul 1 I.H. la curtile imperiale
japoneze, insa a devenit popular in Tara Soarelui Rasare incepand cu anii 1500.
Conform viziunii nipone, in functie de intervalul de timp in care te-ai nascut,
personalitatii tale ii sunt imprimate anumite trasaturi si particularitati.
Chiar daca de-a lungul timpului, aceste trasaturi sunt supuse influentei unor
factori externi, decizionali sau anumitor circumstante, ele fac parte din
natura intrinseca a fiintei umane. Spre deosebire de horoscopul european, in
Horoscopul Japonez exista 11 zodii. Iata care sunt cele 11 zodii japoneze si
care sunt trasaturile de caracter asociate lor:
-FLOARE DE CIRES -daca te-ai nascut in perioda 15 februarie - 20 martie
Pentru japonezi, floarea de cires are un simbol aparte, fiind asociata cu
frumusetea, cu iubirea, cu afectiunea, cu gingasia si efemeritatea, dar si cu
insufletirea sufleteasca, caldura, energia si naturaletea. Persoanele care
apartin acestei zodii sunt persoane afectuoase, cu talente deosebite, avand
darul de a-i binedispune pe cei din jur si de a le transmite ganduri pozitive.
Oamenii Floare de Cires pot si insa extrem de sensibili si vulnerabili. Atunci
cand sufera, suferinta lor este atat de intensa, incat poate avea efecte
autodistrugatoare.
-SOARE - daca te-ai nascut in perioda 21 martie- 29 aprilie
Soarele reprezinta pentru japonezi un simbol al perfectiunii, al puterii, al
misterului, dar si al dorintei de a trezi lucrurile la viata, aducandu-le pe
drumul intelept, drumul cel bun. Persoanele apartinand zodiei Soare sunt
persoane entuziaste, norocoase, pozitive, sigure pe ele, inzestrate cu simt
practic si logic. Sunt ordonate, iubesc regulile si lucrurile prestabilite. In
sentimentele si relatiile de iubire pot fi extrem de pasionale. Oamenii Soare
iubesc inflacarat, pana la ardere, si de multe ori, din lipsa de precautie,
involuntar poate, au tendinta de a-i rani pe ceilalti.

-BAMBUS- daca te-ai nascut in perioada 30 aprilie - 4 iunie
In cultura japoneza, bambusul semnifica bunastarea, fericirea, armonia,
prietenia, dar si longevitatea si permanenta. La fel cum bambusul este
dependent de lumina, Oamenii Bambus au tendinta de a deveni dependenti de
iubirea si afectiunea celor din jurul lor. Sunt persoane care infloresc in
conditii prielnice firii lor. Devin luminoase si radiaza fericire atunci cand
se simt iubite. Se daruiesc poate prea mult celorlalti. Oamenii Bambus sunt
insa mai puternici decat par. Chiar daca nu indragesc schimbarile, se adapteaza
lor la fel de natural si nonsalant ca orice alte zodii din horoscop. Sunt de
neclintit in opiniile si convingerile lor si stiu sa lupte pentru ceea ce isi
doresc.

-BOU - daca te-ai nascut in perioada 5 iunie - 6 iulie
Boul este un simbol al fertilitatii, al familiei, al linistii. Persoanele
apartinand acestei zodii sunt persoane care pun familia si linistea familiala
mai presus de orice. Sunt extrem de atasate de ideea de camin, de stabilitate,
de prietenia sincera si dezinteresata care poate exista intre oameni. Sunt
pragmatice si realiste, traditionaliste. In acelasi timp, sunt dispuse sa se
conformeze regulilor, sa accepte lumea asa cum este ea, chiar daca nu este
intotdeauna cum si-ar dori. Acesti nativi isi doresc liniste si pace in viata.
Echilibrul lor interior este dat de armonia din sanul familiei. Conflictele
intense cu persoana iubita ii destabilizeaza si ii determina sa dea inapoi.

-FLOAREA DE LOTUS - daca te-ai nascut in perioada 7 iulie - 1 august
Floarea de Lotus este un simbol al frumusetii, al puritatii sufletesti, al
sinceritatii, al iertarii, al abundentei, dar si al capacitatii de a se
regenera. Precum Floarea de Lotus, o floare splendida care se ridica la
suprafata apei in care traieste, oamenii Lotus au capacitatea de a se ridica
asupra celorlalti. Sunt de o noblete si delicatete sufleteasca iesita din
comun. Sunt demni, sinceri, intelegatori, maiestuosi, simpli, capabili sa
traverseze situatiile mai putin delicate cu fruntea sus. Onoarea si datoria
sunt extrem de importante pentru ei. Au un simt al sinelui foarte bine
dezvoltat si isi gasesc cu greu un partener.

-PODUL JAPONEZ -daca te-ai nascut in perioda 2 august - 27 august
Podul este un simbol al medierii, al conexiunii, dar si un simbol al
incercarilor pe care le ai de depasit pentru a ajunge acolo unde iti doresti.
Nativii apartinand acestei zodii sunt persoane ambitioase, tenace, care reusesc
in viata nu datorita norocului, ci perseverentei cu care isi urmaresc telurile.
Oamenii -Pod sunt maestri ai exprimarii, iar comunicarea, fie ea de orice
natura- artistica, intelectuala sau prin intermediul cuvantului, face parte din
darurile cu care au fost inzestrati. In acelasi timp, sunt firi calme,
echilibrate, reusind intotdeauna sa calmeze spiritele si sa aplaneze
conflictele in jurul lor. Iubirea pentru ei inseamna exteriorizare,
impartasirea gandurilor, dar si legaturi emotionale puternice pe care le pot
intensifica prin intermediul comunicarii.

-PIATRA DE GRADINA -daca te-ai nascut in perioada 28 august - 10 octombrie
Alaturi de apa, vegetatie si pamant, piatra este un element omniprezent in
cultura si gradinile japoneze. Ea exprima trainicie, stabilitate, forta,
consecventa. Oamenii-Piatra par reci, severi, duri, implacabili, lipsiti de
afectiune. Aparent, sunt. Doar cei apropiati si cei care ii iubesc sunt insa
capabili sa vada dincolo de suprafata. Daca reusesti sa ajungi la sufletul lor,
te vei trezi coplesita de afectiunea lor. Oameni-Piatra sunt persoane pe care
te poti baza. Te poti incredere in ei, te poti baza pe ajutorul lor indiferent
de situatie. Oamenii-Piatra sunt consecventi in sentimentele lor si cred in
fidelitate.

-IMPARATUL - daca te-ai nascut in perioada 11 octombrie - 18 noiembrie
Imparatul este un simbol al fortei si al autoritatii, al stapanirii de sine,
dar si al superioritatii. Persoanele apartinand zodiei Imparat au o
personalitate puternica, incercand, chiar si fara sa constientizeze, sa-si
impuna vointa asupra celorlalti. Totodata, Oameni-Imparat au o putere de
influenta foarte mare, o vointa de fier si o capacitate de munca incredibila.
Greutatile nu-i doboara si nici nu ii pot indeparta de la obiectivele pe care
si le-au propus. Sunt energici, au incredere in ei insisi si in ceea ce pot
realiza. Oamenii-Imparat s-au nascut sa straluceasca, sa conduca, sa fie in
centrul atentiei. In iubire, pot fi la fel de temperamentali ca si in celelalte
domenii. Au uneori tendinta de a domina si a trece cu vederea dorintele
celuilalt.
-IMPARATEASA - daca te-ai nascut in perioada 19 noiembrie - 26 decembrie
Imparateasa se impune prin intelepciune, prin inteligenta, printr-un spirit
superior, iar nu neaparat prin forta. Nativii acestei zodii au anumite
trasaturi in comun cu ale Oamenilor-Imparat. Au poate o personalitate la fel
de puternica. Spre deosebire de acestia, sunt insa mai temperati, mai
rabdatori, mai putin impulsivi, mai pasivi si mai cumpatati in deciziile lor.
Pun mai mult pret pe spiritualitate si pe spirit, pe evolutia interioara. Sunt
modesti, creativi si hotarati sa schimbe lumea doar prin metode juste si
chibzuite. Au prestanta. In iubire, acesti nativi pun mare pret pe fidelitate,
pe intelegere si pe respect.
-LUNA - daca te-ai nascut in perioada 27 decembrie - 18 ianuarie
Luna nu este doar un astru al misterului si al intuitiei, ci si un simbol al
clarviziunii. Oamenii-Luna sunt enigmatici, fascinanti, spirituali, cuceritori,
cu un simt intuitiv foarte bine dezvoltat. Sunt nonconformisti, atrasi de tot
ceea ce inseamna nou si progres. Este o placere sa-i ai ca interlocutori in
zilele lor bune. Sunt sclipitori de inteligenti, iar ideile lor reusesc sa
starneasca interesul. Au insa tendinta de a avea schimbari bruste de dispozitie
si adeseori se lasa prada sentimentelor. Nervozitatea reprezinta unul din
punctele lor slabe. In iubire sunt impulsivi si cu toane, insa odata ce s-au
calmat stiu cum sa-ti intre din nou in gratii. Nu poti rezista farmecului pe
care il emana.

-TESTOASA SACRA - daca te-ai nascut in perioada 19 ianuarie - 14 februarie
Testoasa este un simbol sacru al intelepciunii si al autodeterminarii. Nativii
acestui semn sunt blajini, prietenosi, placuti, capabili sa se sacrifice si sa
faca compromisuri de dragul persoanei iubite. Totodata, sunt pasnici, buni la
suflet, incapabili sa faca rau cuiva in mod voit. Circumspectia face parte din
modul de a fi si de a simti al acestor nativi. Oamenii - Testoasa pot realiza
lucruri marete in viata prin autocontrol si autoimpunere. Exercitiile lor de
vointa sunt extraordinare. Se hotarasc si iau decizii cu greu. Deciziile lor
sunt insa irevocabile. Oamenii-Testoasa nu se uita inapoi.

CEDO - restituirea impozitului reţinut pentru plata compensatorie primită la ieşirea la pensie a unui militar.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Hotărâre din 06/07/2010 în Cauza Lefter Niţă împotriva României (Cererea nr. 9.410/04) Publicat in MOF nr. 538 - 29/07/2011   Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 538 din 29/07/2011 Actul a intrat in vigoare la data de 29 iulie 2011

    În Cauza Lefter Niţă împotriva României,

    Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită în cameră compusă din: Josep Casadevall, preşedinte, Corneliu Bîrsan, Bostjan M. Zupancic, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Ann Power, judecători, şi Santiago Quesada, grefier de secţie,

    după ce a deliberat în camera de consiliu la 16 martie 2010,

    pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:

   
PROCEDURA

   1. La originea cauzei se află Cererea nr. 9.410/04 îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Lefter Niţă (reclamantul), a sesizat Curtea la 19 ianuarie 2004, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia).

   2. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, domnul Răzvan-Horaţiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

   3. La 2 mai 2007, preşedintele Secţiei a treia a hotărât să comunice Guvernului cererea. În conformitate cu art. 29 § 3 din Convenţie, acesta a hotărât, de asemenea, că admisibilitatea şi fondul cauzei vor fi examinate împreună.

   
ÎN FAPT

   I. Circumstanţele cauzei

   4. Reclamantul s-a născut în 1949 şi locuieşte în Râmnicu Sărat.

   5. La 27 noiembrie 2001, reclamantul, cadru militar pensionat, a introdus în faţa Tribunalului Vrancea (tribunalul) o acţiune împotriva Ministerului Apărării Naţionale (ministerul), pentru a obţine restituirea impozitului reţinut pentru plata compensatorie primită la ieşirea la pensie. Prin Hotărârea din 20 decembrie 2001, tribunalul a admis acţiunea şi a obligat ministerul la plata sumei de 45.642.613 lei, aproximativ 1.620 euro la data respectivă. Această hotărâre a rămas definitivă în urma unei decizii din 5 martie 2002 a Curţii de Apel Galaţi (curtea de apel), care a declarat nul recursul ministerului.

   6. La 4 iunie 2002, reclamantul a primit suma în cauză.

   7. Procurorul General al României a introdus un recurs în anulare (cale de atac extraordinară) în faţa Curţii Supreme de Justiţie, motivând că instanţele menţionate anterior nu interpretaseră corect dreptul aplicabil în speţă. Prin Hotărârea din 22 aprilie 2003, Curtea Supremă a admis recursul în anulare şi a respins acţiunea reclamantului. Hotărârea Curţii Supreme a rămas definitivă la 14 iulie 2003. La 22 octombrie 2003, dosarul complet al cauzei a fost retrimis la grefa tribunalului.

   8. În urma unei hotărâri definitive din 4 aprilie 2007 a Tribunalului Buzău, prin care reclamantul era obligat să restituie suma primită, actualizată şi incluzând cheltuielile de judecată, în ianuarie 2008, acesta a început să restituie suma respectivă în tranşe lunare de 300 lei noi, şi anume aproximativ 80 euro.

   II. Dreptul intern relevant

   9. Legislaţia internă relevantă este descrisă în Hotărârea Stere şi alţii împotriva României (nr. 25.632/02, pct. 19-24, 23 februarie 2006).

   10. Potrivit art. 261 alin. (3) din Codul de procedură civilă (CPC), doar hotărârile pronunţate în primă instanţă şi în apel sunt comunicate părţilor. Hotărârile definitive pronunţate în ultimă instanţă nu sunt comunicate persoanelor în cauză, cărora le revine sarcina de a face demersurile necesare pentru a lua cunoştinţă de acestea. În temeiul art. 264 alin. 1 din CPC, hotărârile trebuie motivate în termen de 30 de zile de la pronunţare. Cu toate acestea, după redactare, hotărârea urmează o cale care implică semnături ale judecătorilor, clasificarea de către grefă a dosarului şi trimiterea acestuia din urmă fie direct la grefa instanţei care a examinat cauza în primă instanţă (arhivare finală), fie - în cazul unui recurs extraordinar pendinte - la diferitele instanţe competente (Regulament privind organizarea şi funcţionarea Curţii Supreme de Justiţie).

   
ÎN DREPT

   I. Cu privire la excepţia preliminară a Guvernului

   A. Argumentele părţilor

   11. Guvernul susţine că, introducând cererea la 19 ianuarie 2004, reclamantul nu a respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 35 § 1 din Convenţie. Acesta consideră că, în absenţa unor demersuri din partea sa la grefa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a obţine o copie a Hotărârii din 22 aprilie 2003, acest termen a început să curgă cel mai târziu la 14 iulie 2003, data la care a fost redactată hotărârea [mutatis mutandis, Z.Y. împotriva Turciei (dec.), nr. 27.532/95, 9 iunie 2001] şi de la care reclamantul a avut posibilitatea de a solicita o fotocopie. În această privinţă, Guvernul prezintă o adresă din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia hotărârea redactată a fost depusă în arhivele acesteia la 14 iulie 2003, iar la 22 iulie 2003 dosarul complet a fost retrimis la Curtea de Apel Galaţi.

   12. Reclamantul respinge acest argument şi susţine că doar după 21 octombrie 2003 a avut posibilitatea de a lua cunoştinţă de motivarea hotărârii, atunci când dosarul a ajuns la instanţă. Astfel, acesta depune la dosar un certificat emis de grefa instanţei, potrivit căruia dosarul i-a fost retrimis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 21 octombrie 2003.

   B. Aprecierea Curţii

   13. Curtea observă că decizia internă definitivă este hotărârea Curţii Supreme de Justiţie din 22 aprilie 2003. Având în vedere că dreptul intern nu prevede obligaţia de a notifica părţilor deciziile pronunţate în ultimă instanţă, rămâne să se stabilească, în lipsa notificării, data la care această hotărâre a fost pusă efectiv la dispoziţia părţilor [mutatis mutandis, Partidul comuniştilor (nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României (dec.), nr. 46.626/99, 16 decembrie 2003, şi Potop împotriva României, nr. 35.882/97, pct. 32, 25 noiembrie 2003). Or, Curtea subliniază că, deşi data redactării hotărârii, şi anume 14 iulie 2003, nu este contestată, în schimb, nimic nu permite să se cunoască data la care reclamantul ar fi putut în mod rezonabil să ia cunoştinţă de conţinutul acesteia.

   14. În această privinţă, Curtea observă că nici data la care o hotărâre este redactată şi depusă la grefă nu este comunicată părţilor. Dreptul intern prevede un termen de 30 de zile pentru redactarea unei hotărâri, dar, precum în speţă, acest termen nu este întotdeauna respectat. Prin urmare, nu se poate considera că data de 14 iulie 2003 era previzibilă pentru reclamant ca dată de la care ar fi putut solicita o copie a hotărârii. În plus, trebuie să se ia act de faptul că, în practică, copii ale hotărârilor definitive sunt puse la dispoziţia părţilor de grefa instanţei care a examinat cauza în primă instanţă, unde este arhivat dosarul cauzei. Or, în speţă, dosarul cauzei nu a fost trimis înapoi la grefa instanţei decât la 23 octombrie 2003. În circumstanţele cauzei, Curtea nu observă niciun motiv pentru a nu considera rezonabilă perioada scursă pentru a lua cunoştinţă de motivarea hotărârii respective.

   15. În consecinţă, Curtea consideră că prezenta cerere, introdusă la 19 ianuarie 2004, şi anume în termen de 6 luni de la data la care reclamantul a luat cunoştinţă de conţinutul hotărârii Curţii Supreme, nu era tardivă în sensul art. 35 § 1 din Convenţie.

    În concluzie, excepţia preliminară a Guvernului întemeiată pe caracterul tardiv al cererii va fi respinsă.

   II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1

   16. Reclamantul se plânge de o atingere adusă dreptului său la respectarea bunurilor, ca urmare a obligaţiei de a restitui suma încasată în temeiul unei hotărâri ce a dobândit autoritate de lucru judecat. Acesta invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenţie, care prevede:

    "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

    Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."

   A. Cu privire la admisibilitate

   17. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35 § 3 din Convenţie. De asemenea, Curtea subliniază că acesta nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar să fie declarat admisibil.

   B. Cu privire la fond

   18. Guvernul recunoaşte că anularea de către Curtea Supremă de Justiţie a Hotărârii definitive din 5 martie 2002 constituie o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor reclamantului. Totuşi, apreciază că ingerinţa respectivă este compatibilă cu dispoziţiile celui de-al doilea paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1, având în vedere că este legală şi proporţională cu scopul legitim urmărit.

   19. Reclamantul consideră că impozitarea indemnizaţiei sale nu avea o bază legală.

   20. Curtea observă mai întâi că nu se contestă că, în temeiul hotărârii definitive din 5 martie 2002, reclamantul avea o creanţă asupra statului suficient determinată pentru a fi exigibilă. De altfel, ministerul i-a plătit suma respectivă de care a putut beneficia până la pronunţarea hotărârii Curţii Supreme de Justiţie din 22 aprilie 2003, prin care acţiunea sa a fost respinsă. Aşadar, această hotărâre a reprezentat o ingerinţă în exercitarea de către reclamant a dreptului său de creanţă şi, prin urmare, în dreptul său la respectarea bunurilor.

   21. Curtea reaminteşte că a constatat deja, în Cauza Stere şi alţii, citată anterior, că intervenţia procurorului general, după încheierea unei proceduri la care nu era parte şi care a condus la anularea integrală a creanţelor asupra statului, întrerupea echilibrul just care trebuie păstrat între protecţia dreptului la respectarea bunurilor şi cerinţele interesului general. În prezenta cauză, întrucât faptele sunt similare, nimic nu justifică îndepărtarea Curţii de la această concluzie.

   22. Prin urmare, a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1.

   III. Cu privire la celelalte încălcării invocate

   23. Invocând art. 6 § 1 şi art. 13 din Convenţie, reclamantul se plânge de respingerea acţiunii sale, în urma unui recurs în anulare, şi de faptul că Curtea Supremă nu ar fi fost independentă şi imparţială şi nu ar fi ţinut seama de dreptul aplicabil. De asemenea, acesta pretinde că procedura în faţa Curţii Supreme ar fi fost inechitabilă. Din perspectiva art. 14 din Convenţie, reclamantul consideră că a fost victima unei discriminări în raport cu alte persoane care, aflate într-o situaţie similară, nu au fost obligate să restituie sumele încasate, în măsura în care procurorul general nu a introdus recurs în anularea deciziilor pronunţate în favoarea acestora.

   24. Având în vedere constatarea la care a ajuns, prevăzută la pct. 21 şi 22 de mai sus, Curtea consideră că nu este necesar să se pronunţe cu privire la admisibilitatea şi temeinicia acestor capete de cerere.

   IV. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie

   25. Art. 41 din Convenţie prevede:

    "Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă."

   A. Prejudiciu

   26. Reclamantul solicită ca statul să renunţe la executarea silită împotriva sa. De asemenea, acesta reclamă restituirea sumelor pe care le-a plătit deja statului, invocând faptul că, începând din ianuarie 2008, a început să plătească sume lunare în valoare de 80 euro (EUR) şi depunând la dosar copii ale dovezilor de plată efectuată în primele 4 luni ale anului 2008. Prin Comunicarea din 19 mai 2009, acesta precizează că a continuat să plătească aceste sume lunare în toată această perioadă. Cu titlu de prejudiciu material, acesta solicită în al doilea rând acordarea unei sume în valoare de 1.000 EUR reprezentând profitul pe care l-ar fi putut realiza între 1 iunie 2000 (data pensionării sale) şi 4 iunie 2002 (dată la care i s-a plătit suma care corespundea impozitului reţinut de minister). În plus, acesta solicită daune morale a căror valoare este lăsată la aprecierea Curţii.

   27. Guvernul arată că nicio procedură de executare silită nu a fost declanşată împotriva reclamantului pentru a recupera suma în litigiu. Cu toate acestea, admite că, în cazul în care se constată o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1, cea mai bună reparaţie este aceea de a pune capăt procedurii de executare silită sau, eventual, de a restitui sumele plătite deja de către reclamant. Cu privire la a doua cerere cu titlu de prejudiciu material, acesta observă că nu există o legătură de cauzalitate între suma reclamată şi pretinsa încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1, care face obiectul litigiului din faţa Curţii. Cu privire la prejudiciul moral, acesta reaminteşte jurisprudenţa Curţii în materie, citând cauzele Stere, menţionată anterior, pct. 62; Stîngaciu şi Tudor împotriva României, nr. 21.351/03, pct. 47, 3 august 2006, şi Valer Pop împotriva României, nr. 26.511/04, pct. 42, 13 decembrie 2007.

   28. Curtea reaminteşte că o hotărâre prin care se constată o încălcare atrage pentru statul pârât obligaţia juridică conformă Convenţiei de a pune capăt încălcării şi de a-i înlătura consecinţele. Dacă dreptul intern nu permite decât înlăturarea parţială a consecinţelor acestei încălcări, art. 41 din Convenţie conferă Curţii puterea de a acorda o reparaţie părţii vătămate prin actul sau omisiunea în privinţa cărora a fost constatată o încălcare a Convenţiei.

   29. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa şi pronunţându-se în echitate, în conformitate cu art. 41 din Convenţie, Curtea acordă reclamantului 2.800 de euro pentru toate prejudiciile.

   B. Cheltuieli de judecată

   30. Reclamantul nu solicită nicio sumă cu titlu de cheltuieli de judecată.

   C. Dobânzi moratorii

   31. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu 3 puncte procentuale.

   
PENTRU ACESTE MOTIVE,

   
În unanimitate,

   
C U R T E A:

   1. declară cererea admisibilă în ceea ce priveşte capătul de cerere întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1;

   2. hotărăşte că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie;

   3. hotărăşte că nu este necesar să se pronunţe cu privire la admisibilitatea şi temeinicia celorlalte capete de cerere;

   4. hotărăşte:

   a) că, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, statul pârât trebuie să plătească reclamantului suma de 2.800 EUR (două mii opt sute de euro) pentru toate prejudiciile, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, sumă care trebuie convertită în moneda naţională la cursul de schimb aplicabil la data plăţii;

   b) că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, această sumă trebuie majorată cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu 3 puncte procentuale;

   5. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

    Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris, la 6 aprilie 2010, în temeiul art. 77 § 2 şi 3 din Regulament.

   

	Josep Casadevall, preşedinte	Santiago Quesada,

PENSII MILITARE 2

PENSII MILITARE 1

REVENIRE  LA  CERERE

DOMNULE  PRESEDINTE  AL  CONSILIULUI  NATIONAL  PENTRU COMBATEREA  DISCRIMINARII  DIN  ROMANIA 

Subsemnatul Col. (r) Coltescu Victor cu domiciliul in Bucuresti, Bd. Unirii, nr. 62, bl. K5, sc. 2, et. 4, ap. 38, sectorul 3, Cod 030834,  OP 4, pensionar din cadrul Ministerului Apararii din 01.03.2003, ca urmare a petitiei inregistrate sub nr. 10543/27.12.2010, constituita in dosarul nr. 469/2010 si avand in vedere prevederile art. 18 alin. (1) din Ordonanta nr. 137 din 31 august 2000, republicată, privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare („Consiliul este responsabil cu aplicarea si controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul sau de activitate, precum si în ceea ce priveste armonizarea dispozitiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminarii”), rog binevoiti a dispune ca in cadrul hotararii Colegiului director de solutionare a petitiei mele sa se prevada si emiterea unui punct de vedere, in cadrul unui comunicat, referitor la aceasta problema, precum si masurile pe care le considerati  necesare pentru includerea de catre Guvern si a pensiilor militare in proiectul Legii privind pensiile ocupationale, care trebuie elaborat in conformitate cu prevederile art. 194 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, simultan cu abrogarea prevederilor referitoare la pensiile militare din Legea nr. 119/2010 si Legea nr. 263/2010.

       Solicit acest lucru, avand in vedere faptul ca la art. 16 din Ordonanta nr. 137 din 31 august 2000, republicată, privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare se prevede: „Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, ..., este autoritatea de stat în domeniul discriminarii, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar si totodată garant al respectării si aplicării principiului nediscriminarii, în conformitate cu legislatia interna în vigoare si cu documentele internationale la care România este parte” care conform prevederilor art. 17 din acest act normativ „isi desfăsoară activitatea în mod independent, fără ca aceasta sa fie îngrădită sau influentata de către alte institutii ori autorităti publice”.

Consider ca in felul acesta s-ar rezolva:

-  problema discriminarii pe care am sesizat-o;

- s-ar armoniza legislatia romaneasca referitoare la pensiile militare cu legislatia europeana (pensiile militare se incadreaza in sistemele ocupationale de pensii guvernate de directivele Comunitatii Europene Directiva 86/378/EEC, amendata prin Directiva 97/96/EC adoptata in considerarea jurisprudentei Curtii Europene de Justitie), dar si cu legislatia in domeniu al statelor europene;

- s-ar rezolva contradictiile din punct de vedere al discriminarii dintre militari si magistrati prevazute in Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice si Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, cu modificarile si completarile ulterioare;

- s-ar respecta deciziile CEDO referitoare la combaterea discriminarii (cauza Stubbings s.a. v. Marea Britanie unde s-a decis ca „exista discriminare in sensul art. 14 al Conventiei atunci când persoane aflate in situatii identice sau comparabile se bucura de un tratament preferential unele fata de altele”; cauza Gaygusuz versus Austria, 1996 etc.);

- s-ar respecta deciziile Curtii Constitutionale referitoare la discriminarea dintre militari si magistrati (Decizia Nr. 20 din 2 februarie 2000 in care se precizeaza: „Curtea Constitutionala retine ca instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare si pentru magistrati nu reprezinta un privilegiu, ci este justificata in mod obiectiv, ea constituind o compensatie partiala a inconvenientelor ce rezulta din rigoarea statutelor speciale carora trebuie sa li se supuna militarii si magistratii  ... Un alt element comun care justifica in mod obiectiv si rezonabil un tratament juridic asemanator al magistratilor si al cadrelor militare, inclusiv in ceea ce priveste regimul de pensionare, il reprezinta riscul pe care il implica exercitarea profesiilor respective”) sau la discriminare in general (Decizia nr.70 din 15 decembrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.307 din 27 decembrie 1993; Decizia nr.1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.69 din 16 martie 1994; Decizia nr.74 din 13 iulie 1994, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.189 din 22 iulie 1994; Decizia nr.139 din 19 noiembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.7 din 20 ianuarie 1997; Decizia nr. 120 din 15 februarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.204 din 26 martie 2007);

- s-ar tine cont de istoricul legislatiei in acest domeniu si de jurisprudenta instantelor de judecata roamnesti;

- s-ar respecta juramantul depus de Presedintele Romaniei, parlamentari si membrii Guvernului referitor la apararea „drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor”.

Totodata consider necesar ca sa fie implicati in rezolvarea cazurilor de combatere a discriminarii si alte institutii ale statului implicate (au prevazute in atributii) in apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor – Avocatul Poporului, Ministerul Public etc.   

        16.02.2011

Cu deosebit respect,                

      Col. (r) Victor COLTESCU

PENSII MILITARE

DOMNULE PRESEDINTE AL CONSILIULUI NATIAONAL AL DISCRIMINARII DIN ROMANIA 

Subsemnatul Col. (r) Coltescu Victor cu domiciliul in Bucuresti, Bd. Unirii, nr. 62, bl. K5, sc. 2, et. 4, ap. 38, sectorul 3, Cod 030834,  OP 4, pensionar din cadrul Ministerului Apararii din 01.03.2003, consider ca prin Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor eu, precum si ceilalti militari (cadrele militare din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale si politistii) suntem discriminati in primul rand in raport cu magistratii, deoarece si unii si alti se incadreaza in pilonul II de pensii ocupationale, au avut aproximativ acelasi regim juridic referitor la drepturi si libertati interzise sau limitate (situatie comparativa pe care o prezint in anexa), dar pensiile militarilor se recalculeaza in timp ce ale magistratilor, nu. In al doilea rand militarii (respectiv si eu) sunt discriminati in raport cu celelalte categorii socio-profesionale, deoarece militarii au avut alt regim juridic  de munca si de viata, de drepturi si libertati, dar in schimb la pensii sunt incadrati impreuna in acelasi mod de calcul al pensiiilor.

Sustin acest punct de vedere avand in vedere urmatoarele considerente:

1. INTERZICEREA DISCRIMINARII IN DOCUMENTELE EUROPENE

1.1. Interzicerea discriminarii este prevazuta la art.14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a Libertatilor fundamentale si art. 1 din Protocolul nr. 12 de la Roma din 04.11.2000.

Conventia prevede la art. 14 „Interzicerea discriminarii” precizand ca „ Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie”.

Protocolul nr. 12 de la Roma din 04.11.2000 prevede la art. 1 intitulat „Interzicerea discriminarii” ca:   „1. Exercitarea acestui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurata fara nici o discriminare bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau oricare alta situatie.

2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publica pe baza oricaruia dintre motivele mentionate in paragraful 1.”

CARTA SOCIALA EUROPEANA revizuita, adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996 si ratificata de România prin Legea nr. 74/03.05.1999, in anexa intitulata ,,Câmpul de aplicare a Cartei sociale europene revizuite in privinta persoanelor protejate” partea a V-a articolul E prevede ca ,,O diferenta de tratament intemeiata pe un motiv obiectiv si rezonabil nu este considerata discriminatorie”.

Comunicarea Comisiei Europene din anul 2000 intitulata : Evolutia protectiei sociale dintr-o perspectiva pe termen lung – Pensii sigure si viabile (COM/2000/0622 final ) precizeaza expres ca problematica sistemului de pensii ramane in sarcina statelor membre , dar trebuie sa se inscrie in capacitatea Uniunii Europene de a promova un nivel ridicat de protectie sociala, obiectiv fundamental statuat de art.2 al Tratatului instituind Comunitatea Europeana.

In Comunicarea din anul 2001 adresata Consiliului Parlamentului European, Comitetul Economic si Social European si Comitetului Regiunilor, referitoare la Armonizarea integrata a unui serviciu de strategii nationale ce vizeaza garantarea unor pensii sigure si viabile(COM(2001)362 final) Comisia Europeana propune o serie de obiective printre care si prezervarea capacitatii sistemelor de pensii de a asigura atingerea acelor obiective sociale care constau in asigurarea unor venituri sigure si convenabile pensionarilor si care sa asigure conditii de viata decente persoanelor in varsta.

In acest sens , prin documentul invocat, Comisia Europeana recomanda sa se previna prin sistemele nationale de pensii  adoptate, saracia si excluderea sociala pentru persoanele pensionate .

1.2.  Referitor la interzicerea discriminarii CEDO s-a pronuntat in mai multe cauze. Astfel in cauza Stubbings s.a. v. Marea Britanie s-a decis ca „exista discriminare in sensul art. 14 al Conventiei atunci când persoane aflate in situatii identice sau comparabile se bucura de un tratament preferential unele fata de altele”.

Precizez ca reglementarea pensiei de serviciu pentru anumite categorii profesionale si, deci, si pentru militari îsi gaseste temeiul legal în legislatia europeana, si anume Directiva Consiliului Comunitatilor Europene 86/378/CEE din 24 iulie 1986 privind punerea în aplicare a principiului egalitatii de tratament între barbati si femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate sociala, astfel cum a fost modificata prin Directiva 96/97/CE a Consiliului Uniunii Europene din 20 decembrie 1996. Acest act european creeaza cadrul legal la nivelul Uniunii Europene pentru ca statele membre, în considerarea locului si a rolului unui anumit sector profesional, sa stabileasca pentru acesta un regim profesional de securitate sociala, cu respectarea principiului egalitatii de tratament între barbati si femei. Astfel, instituirea pensiei de serviciu a militarilor tine seama de locul si rolul fortelor armate  în statul de drept, precum si de legislatia europeana privind regimurile profesionale de securitate sociala.

1.3. Pensiile militare in unele tari NATO

Referitor la principiile si metodologia privind stabilirea pensiilor militare atat in statele membre NATO, ale Uniunii Europene, cat si in alte state, semnalez urmatoarele:

      a) sistemul de calcul al pensiilor militare este reglementat prin lege separata (deci lege speciala), in Germania, Marea Britanie, S.U.A., Turcia, Israel, Egipt, Coreea de Sud, Japonia sau printr-un capitol independent, cuprins formal intr-o singura lege, impreuna cu pensiile civile, in Franta, Italia, Grecia, Portugalia, Austria (deci capitol special in lege unitara si nu lege unica);

      b) baza de calcul a pensiilor militare se stabileste in functie de valoarea soldei din ultima luna de activitate in Germania, Marea Britanie, Turcia, Italia, Grecia, Austria, Israel, Coreea de Sud, Japonia sau media soldelor pe ultimele trei sau sase luni in Franta si Egipt, precum si de vechimea integrala in armata (in majoritatea tarilor – 35 sau 36 ani, Japonia – 20 ani, Israel – 25 ani). In Franta limita maxima pentru serviciul activ este de 25 de ani, dar exista si o limita minima, care este de 15 ani, la care se poate primi pensie de serviciu;

      c) in majoritatea tarilor NATO, pentru stabilirea pensiei, bazei de calcul rezultate i se aplica un procent cuprins intre 75-80% din valoarea soldelor pe ultimele 1-3-6 luni (functie de cum este stabilit);

      d) din considerente de compensare a cheltuielilor efectuate pe timpul serviciului activ (schimbarea obligatorie de mai multe ori a resedintei, conform cerintelor postului) si a constrangerii de a lipsi pe periode lungi de langa familie, pensia militarului francez se majoreaza cu 10% pentru cei care au crescut 3 copii, la care se mai adauga inca 5% pentru fiecare copil in plus;

      e) in armata portugheza, valoarea reala a pensiei poate fi mai mare decat salariul

dinaintea pensionarii, deoarece nu este supusa impozitarii.

      In acest context subliniez faptul ca atat in legislatia statelor membre ale Uniunii Europene cat si in cea a altor state exista si alte categorii profesionale care beneficiaza de sisteme proprii de pensionare, in functie de importanta sociala a muncii desfasurate, cum ar fi: magistratii, functionarii publici din domeniul sanatatii, invatamantului, parlamentarii, diplomatii etc.

2. INTERZICEREA DISCRIMINARII IN DOCUMENTELE ROMANESTI

2.1. principiul egalitatii si al nediscriminarii este stabilit prin art.16 alin.(1) din Constitutia Romaniei/2003 „cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”;

2.2. Curtea Constitutionala a Romaniei s-a pronuntat in astfel de cauze luind decizii in concordanta cu prevederile Constitutiei si a tratatelor privind drepturile omului pe care Romania le-a semnat. O astfel de decizie este si Decizia Nr. 20 din 2 februarie 2000 in care se precizeaza: 

„Curtea Constitutionala retine ca instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare si pentru magistrati nu reprezinta un privilegiu, ci este justificata in mod obiectiv, ea constituind o compensatie partiala a inconvenientelor ce rezulta din rigoarea statutelor speciale carora trebuie sa li se supuna militarii si magistratii.

Astfel, aceste statute speciale stabilite de Parlament prin legi sunt mult mai severe, mai restrictive, impunând militarilor si magistratilor obligatii si interdictii pe care celelalte categorii de asigurati nu le au. Intr-adevar acestora le sunt interzise activitati ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care sa le asigure posibilitatea efectiva de a-si crea o situatie materiala de natura sa le ofere dupa pensionare mentinerea unui nivel de viata cât mai apropiat de cel avut in timpul activitatii.   ......

Un alt element comun care justifica in mod obiectiv si rezonabil un tratament juridic asemanator al magistratilor si al cadrelor militare, inclusiv in ceea ce priveste regimul de pensionare, il reprezinta riscul pe care il implica exercitarea profesiilor respective, ambele având un rol esential in apararea drepturilor omului, a ordinii publice, a valorilor statului de drept. In considerarea riscurilor la care se expun in exercitarea atributiilor lor militarii si magistratii, Parlamentul a stabilit pentru militari dreptul de a purta uniforma si dreptul de a folosi, in conditiile legii, arme, iar, in mod corespunzator, in cazul magistratilor, art.91 alin.3 din Legea nr.92/1992, republicata, prevede dreptul acestora si al familiilor lor de a fi protejati in situatiile in care viata, integritatea corporala sau avutul acestora este supus unor amenintari.   ........

Curtea Constitutionala constata, pe de alta parte, ca reglementarea in vigoare a pensiei de serviciu pentru militari, ca si cea a pensiei de serviciu pentru magistrati, cu diferentele pe care aceasta pensie le prezinta fata de pensia comuna de asigurari sociale, nu constituie o incalcare a principiului egalitatii cetatenilor in fata legii, principiu prevazut de art.16 alin.(1) din Constitutie. Aceasta constatare se bazeaza pe specificul comun al activitatii militarilor si magistratilor, care, astfel cum a rezultat din analiza anterioara a dispozitiilor constitutionale si legale aplicabile, impune celor doua categorii profesionale obligatii si interdictii severe, precum si riscuri sporite, ceea ce justifica in mod obiectiv si rezonabil o diferentiere a regimului juridic de pensionare fata de regimul stabilit pentru alti asigurati care nu sunt supusi acelorasi exigente, restrictii si riscuri.

      De asemenea, jurisprudenta Curtii Constitutionale, referitoare la aplicarea principiului egalitatii in fata legii si al nediscriminarii, a stabilit constant, in deplin acord cu jurisprudenta in materie, si ea constanta, a Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca principiul egalitatii nu este sinonim cu uniformitatea si ca pentru situatii diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferenta. In acest sens sunt, de exemplu: Decizia nr.70 din 15 decembrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.307 din 27 decembrie 1993; Decizia nr.74 din 13 iulie 1994, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.189 din 22 iulie 1994; Decizia nr.139 din 19 noiembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.7 din 20 ianuarie 1997.”

  De asemenea, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr.1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.69 din 16 martie 1994, a stabilit ca “un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, in respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice”.

De asemenea, prin Decizia nr.135 din 5 noiembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.345 din 17 decembrie 1996, Curtea Constitutionala a retinut ca “principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite”.

2.3. prin Legea privind sistemul unitar de pensii publice/Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor se doreste sa se acorde acelasi regim pensiilor militare ca si ale celorlalti cetateni ai Romaniei – adica stabilirea pensiilor sa se faca dupa principiul contributiei, in conditiile in care sistemul pensiilor militare nu a fost unul contributiv, iar fondurile necesare pentru plata pensiilor militare de stat si a altor drepturi de asigurari sociale se asigura de la bugetul de stat;

2.4. militarii au avut parte in timpul activitatii de un regim juridic separat fata de ceilalti cetateni ai Romaniei:

2.4.1. militarii nu au avut incheiate cu statul roman contracte de munca si nu li s-a aplicat Legea nr. 53/2003 – Codul muncii (si legile anterioare acestuia), si ca urmare nu au beneficiat de unele drepturi ale acestuia, ci au avut legi speciale care le-au reglementat drepturile si obligatiile, asa cum rezulta si din art. 185 din Legea nr. 10/1972 – Codul muncii (intrat in vigoare la 01.03.1973 si abrogat la 01.03.2003) „Drepturile si obligatiile militarilor sint prevazute prin acte normative speciale.”. Prezint comparativ unele drepturi ale celorlalti salariati la stat (inclusiv ale magistratilor) cu cele ale militarilor:

a) munca suplimentara si munca de noapte este bine reglementata in Codul muncii, dar la militari abia in anul 2000 s-a prevazut in R.G.1 Regulamentul de ordine interioara in unitate ca daca aplicatiile, tragerile, alarmele, participarea la controale „se desfasoara neintrerupt mai multe zile, cadrelor militarilor angajati pe baza de contract si salariatilor civili li se va asigura o zi de odihna pentru fiecare 3 zile, la care se adauga numarul zilelor de repaus cuprinse in perioada respectiva.”, fara sa se aminteasca de munca suplimentara sau munca de noapte (definire, mod de calcul, mod de recuperare sau remunerare).

b) la salariati, conform art. 35 alin. (1) din Codul muncii/2003, „se pot cumula mai multe functii, in baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea, in timp ce la militari, conform art. 30 lit. a) „este acceptat cumulul de functii, numai in conditiile stabilite prin ordinul ministrului apararii nationale” dar fara a se referi la o remuneratie sporita;

c) salariatul poate demisiona printr-o notificare scrisa conform prevederilor art. 79 din Codul muncii, in timp ce militarul poate demisiona abia dupa aparitia Legii nr. 80/1995, dar nu pe timp de razboi, al mobilizarii, starii de asediu si starii de urgenta  (art. 85 lit. h);

d) salariatul are dreptul la greva, pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale art. 251-253, in timp ce militarului ii este interzis sa faca greva - art. 28 lit. c) din Legea nr. 80/1995;

e) salariatul poate face parte dintr-un sindicat care sa-i apere si sa-i promoveze drepturile sale cat si ale colectivului din care face parte, art. 217-223 din Codul muncii/2003, in timp ce militarului ii este interzis sa faca greva - art. 29 lit. e) din Legea nr. 80/1995;

f) salariatul poate iesi la pensie din institutia unde lucreaza la implinirea varstei de pensionare - art. 12, 55, 56 din Codul muncii/ 2003, in timp ce militarul este trecut in rezerva la limita de varsta in grad, asa cum este prevazut la art. 85 lit d), 92 si 93 din Legea nr. 80/1995;

g) salariatul poate fi in delegatie numai cu acordul sau (art. 44 alin. (1) din Codul muncii/2003) si detasat numai cu consimtamantul scris (art. 45 din Codul muncii/2003), in timp ce militarul este mutat in interesul serviciului in alta garnizoana fara a se i se cere acordul (art 20, 76 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare);

h) salariatul, prin sindicate sau reprezentanti isi poate negocia contractul colectiv de munca unde intra inclusiv salarizarea (art. 218, 236 din Codul muncii/2003), in timp ce militarii nu isi pot negocia salariul sau drepturile, ci trebuie sa respecte prevederile legii salarizarii (Legea nr. 138/1999).                   

      2.4.2. militarii nu au avut incheiate cu statul roman contracte de munca si nu li s-a aplicat Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca, intrat in vigoare la 26.07.1976 si abrogat la 01.04.2004, (respectiv actul normativ anterior - Decretul nr. 256/1958 privind carnetul de munca), astfel ca ei nu au avut carnete de munca, care sa  ateste, conform prevederilor art. 1 alin. (1) ale acestui act normativ „vechimea in munca, vechimea neintrerupta in munca, vechimea neintrerupta in aceeasi unitate, vechimea in functie, meserie sau specialitate, timpul lucrat in locuri de munca cu conditii deosebite, retributia tarifara de incadrare si alte drepturi ce se includ in acestea”. Militarii nu au avut o evidenta stricta a retributiilor si a altor drepturi care se includ in acestea si nici a timpului lucrat in locuri de munca cu conditii deosebite;

2.4.3. militarii au avut, comparativ cu celelalte categorii de cetateni ai Romaniei, interzise sau restranse unele drepturi si libertati prevazute in Constitutia Romaniei/2003, conform art. 28-30 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare (prezint situatia comparativa din anexa);

2.4.4. militarii au si au avut, comparativ cu celelalte categorii de cetateni ai Romaniei, indatoriri in plus fata de cele prevazute in Constitutia Romaniei si celelalte legi ale statului roman, conform legilor speciale si regulamentelor militare. Spre exemplu la art. 8 din Legea nr. 80/1995, se prevede:

„Art. 8. – Cadrele militare au urmatoarele indatoriri principale:

a) sa fie loiale si devotate statului roman si fortelor sale armate, sa lupte pentru apararea Romaniei, la nevoie pana la sacrificiul vietii, sa respecte si sa apere valorile democratiei constitutionale;

b) sa respecte juramantul militar si prevederile regulamentelor militare, sa execute intocmai si la timp ordinele comandantilor si sefilor, fiind responsabile de modul in care indeplinesc misiunile ce le sunt incredintate. Cadrelor militare nu li se poate ordona si le este interzis sa execute acte contrare legii, obiceiurilor razboiului si conventiilor internationale la care Romania este parte; neexecutarea ordinelor in aceste conditii nu atrage raspunderea penala si civila a subordonatilor;

c) sa pretuiasca onoarea si gloria de lupta ale fortelor armate ale Romaniei, ale armei si unitatii din care fac parte, precum si demnitatea gradului si uniformei pe care o poarta;

d) sa-si perfectioneze pregatirea profesionala, sa asigure instruirea temeinica si educarea subordonatilor si sa apere drepturile acestora;

e) sa actioneze pentru intretinerea regulamentara si mentinerea in stare de operativitate a tehnicii si armamentului si pentru folosirea si administrarea eficienta a bunurilor din dotare;

f) sa pastreze cu strictete secretul militar, de stat si de serviciu, precum si caracterul confidential al unor activitati si documente.”

Activitatea si viata dura a unui militar, determinata de misiunea armatei si implicit de prevederile regulamentelor militare, si-a pus in mod obligatoriu amprenta si asupra intregii familii a acestuia.

Viata de militar este foarte grea si datorita unor permanenti factori de stres si de epuizare fizica si psihica:

- cei care au urmat liceul militar si apoi scoala militara au fost obligati sa-si traiasca tineretea strict in curtea cazarmii, avand dreptul de a o parasi 6 ore (ulterior si 24 sau 48 ore) numai cu bilet de voie duminica si in sarbatorile legale dar numai in conditiile in care aveau rezultate bune si foarte bune la invatatura, erau disciplinati, aveau tinuta curata si calcata, tunsi si barbieriti si daca nu existau restrictii la invoire (existenta unui indicativ care interzicea invoirile si permisiile); elevii scolilor militare au avut vacanta de vara numai o luna de zile nu ca studentii/elevii scolilor postliceale care aveau 3 luni;

- activitatea zilnica este incadrata intr-un program strict, stabilita prin programul orar al unitatii si permanent esti la ordin si in multe cazuri ceea ce iti propuneai sa faci intr-o zi trebuia sa amani, pentru ca primeai ordin sa executi altceva;

- nu dispuneai intotdeuna de timpul tau liber, asa cum doreai, permanent trebuia sa iti iei masuri sa poti fi anuntat, in orice ora din zi sau noapte, ca sa te prezinti la unitate in caz de alarma, calamitati naturale etc.;

- nu puteai pleca, in zilele libere sau de sarbatoare, oricand si oricum din localitatea unde iti desfasurai activitatea (sa parasesti garnizoana), decat in anumite conditii, cu aprobarea comandantului si precizarea cu ce si unde te duci (adresa exacta si modul de asigurare a legaturii) iar la plecarea din tara, in timpul concediului, trebuie sa te conformezi ordinelor in vigoare, pe langa formalitatile ce trebuie indeplinite de orice cetatean roman;

- executarea serviciului de zi sau de garda, avand armamentul din dotare asupra ta (au fost numeroase accidente la descarcarea si manuirea armamentului) si avand raspunderea tuturor activitatilor care se desfasoara in unitate, asigurarea meselor soldatilor la timp si de calitate – trebuiau terminate cu putin timp inainte de a fi servite pentru a preintampina producerea unor toxiinfectii alimentare, inclusiv modul de indeplinire a serviciului de catre tot personalul de serviciu din subordine, in afara programului, in lipsa comandantului sau inlocuitorului acestuia, precum si pentru paza unitatii cu depozitele de armament, munitie, carburanti, materiale militare, tehnica de lupta etc.;

- participarea la aplicatii - participarea la aplicatii nu insemna ca mergeam la iarba verde si stateam la cort, insemna mult efort si nopti nedormite, insemna deplasari, imbarcari si debarcari de tehnica militara pe si de pe vagoanele CFR, pe rampe de cele mai multe ori nepregatite pentru astfel de operatiuni si indiferent daca afara ploua cu galeta, era caldura de peste 35⁰ C sau era frig de -20⁰ C, insemna transport pe calea ferata si hranire cu conserve, insemna efort pe timpul desfasurarii actiunilor practice in teren, la care se participa cu echipamentul de razboi fara sa se tina cont daca era zi sau noapte, vara sau iarna, frig sau caldura mare, ploaie, lapovita sau ninsoare etc.;

- participarea la trageri cu armamentul din dotare (unitatile de artilerie, artilerie antiaeriana, tancuri, aviatie, rachete etc. se deplasau in poligoane unde conditiile de cazare nu erau din cele mai bune, dormindu-se de cele mai multe ori in corturi fie iarna de crapau pietrele, fie vara de se ridica temperatura in cort de 60-70 grade Celsius) si armamentul de infanterie, unde puteau avea loc accidente grave (si chiar au fost soldate cu decese si mutilari pe viata);

- executarea lucrarilor de distrugeri prevazute in programul de instructie (darea focului la 100 g de trotil etc.);

- suportarea anuala a numeroase controale, de la cele inopinate ale sefilor din unitate la cele efectuate de catre esaloanele superioare, soldate cu calificative care isi puneau amprenta asupra carierei ulterioare a militarului;

- participarea la unele controale, care presupuneau un program de dimineata pana seara, in alte garnizoane, departe de familie;

- mutarea in alta unitate si in alta garnizoana cu tot ceea ce implica aceasta schimbare majora in viata familiei: nu ai asigurata imediat o casa unde sa stai cu familia (se putea astepta pana la primirea unei locuinte si cativa ani), sotia nu are asigurat un serviciu, trebuie sa gasesti o noua gradinita/scoala unde sa-ti inscrii copii, nu ai cercul de relatii pe care l-ai avut in localitate de unde ai plecat, copii trebuie sa-si faca alt cerc de prieteni, si daca ai „norocul” sa stai la caminul militar sa traiesti in conditii vitrege unde nu ai posibilitatea sa gatesti mancare, sa speli rufe si vase, sa ai WC si baia comune, sa nu poti sa primesti o ruda sau un prieten etc.;

- un comandant (sef) militar nu raspunde numai de ceea ce face el ci poarta raspunderea pentru capacitatea de lupta, disciplina si starea morala a personalului din subordine, integritatea patrimoniului si trebuie sa fie model de exigenta, moralitate, pregatire profesionala, fermitate, initiativa, indrazneala si principialitate, raspunderi si calitati care nu se cer la multe persoane din viata civila (de foarte multe ori au fost pedepsiti comandanti pentru greselile facute de subordonatii lor, fara a avea nici o vina si de multe ori se aplica si principiul ca cine constata o abatere era vinovat);

- pentru abateri de la disciplina militara (neindeplinirea indatoririlor, incalcarea normelor de conduita militara, a regulilor de convietuire sociala, a regulilor portului uniformei militare) militarilor li se pot aplica sanctiuni disciplinare conform prevederilor art. 33 din Legea nr. 80/1991 privind statutul cadrelor militare si a Regulamentului disciplinei militare si in functie de gravitatea abaterii putand duce la excluderea din Armata si chiar trimiterea in fata instantelor de judecata. Cati civili au un asemenea regim ?

- tinuta si comportamentul militarilor in unitate si pe strada trebuie sa se incadreze strict in normele regulamentare, acestea fiind alte conditionari pe care trebuie sa le suporte militarul (militarului in uniforma ii era interzis sa-si duca copilul in brate sau sa duca produsele cumparate de la piata sau magazin in sacosa etc.) ;

- predarea-primirea functiilor se desfasoara conform unor prevederi regulamentare, iar lipsa unor materiale sau gasirea unora in plus, constatate cu aceasta ocazie sau la inventarieri si controale sunt sanctionate in conformitate cu prevederile actelor normative in vigoare, in timp ce sunt categorii profesionale care parasesc functiile detinute fara sa dea socoteala nimanui de ceea ce au facut sau ce au avut in primire;

- in fiecare an militarul primea o apreciere de serviciu care era hotaratoare la avansari in grad, promovari in functie, trimiterea la studii (care persoana dintre celelalte categorii profesionale nu avea voie sa-si perfectioneze cunostiintele profesionale – sa urmeze o institutie de invatamant superior - pentru ca seful nu ii aproba acest lucru?) etc.;

- faptul ca se lucreaza cu informatii si documente clasificate care trebuie manevrate si pastrate conform reglementarilor in vigoare si se fac controale pe linia respectarii acestor reglementari, impune respectarea unor reguli stricte, o anumita conduita.

Armata este singura institutie din Romania care s-a restructurat si si-a diminuat efectivele (cu implicatii deosebite privind soarta miilor de cadre militare si familiilor acestora) in functie de cerintele europene si NATO si singura institutie din Romania care actioneaza (si actioneaza cu succes, tinand cont si de aprecierile pozitive ale comandantilor NATO sub care au actionat trupele romane) conform cerintelor europene - respectiv standardelor NATO (altfel nu s-ar fi putut intelege/coopera cu militarii NATO din celelalte tari).

 Militarii pe plan intern sunt apreciati de populatia tarii (conform sondajelor, au incredere in ei si in institutia lor si ii considera o categorie sociala cel mai putin corupta), iar pe plan international a contribuit decisiv la integrarea Romaniei in structurile NATO (acesta fiind un pas important ce a permis Romaniei intrarea in Uniunea Europeana) si au contribuit substantial la cresterea prestigiului Romaniei prin participarea cu succes pe teatrele de operatiuni militare din diferite colturi ale lumii sub egida O.N.U. si/sau N.A.T.O., aducandu-si tributul de sange si fiind decorati si apreciati de comandantii NATO care i-au avut in subordine.                                    

2.4.5. militarii depun juramant de credinta fata de Romania in care spre deosebire de celelalte categorii de cetateni ai Romaniei care mai depun juramant la incadrarea in functie se obliga sa apere tara chiar cu pretul vietii;

 2.4.6. militarii au avut spre deosebire de celelalte categorii de salariati la stat, legi separate de salarizare si de pensii si asigurari sociale.

Sistemul pensiilor militare din România, are izvoare istorice inca din 1829-1830. El a fost perfectionat si consacrat definitiv in timpul lui Al.I.Cuza, militarul avand solda si nu un salariu negociat, iar la trecerea in rezerva o pensie (renta), ambele de la bugetul de stat prin infiintarea Casei de Pensii a Armatei. Este un sistem cladit de aproape doua secole, a caror reglementari s-au schimbat continuu, ultimele reglemetari in acest domeniu sunt: Decretul nr. 360/22.08.1949 pentru organizarea asigurarilor sociale ale militarilor de cariera; Decretul nr. 293/30.07.1959 privind reglementarea drepturilor de pensie ce se acorda ofiterilor si subofiterilor; Decretul nr. 141/1967 privind pensiile militare de stat si pensia suplimentara; Decretul Consiliului de Stat nr. 214/1977 privind pensiile militare de stat  si Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Pentru celelalte categorii de bugetari au existat, separat, alte reglementari, care s-au schimbat si acestea in timp, ultimele dintre acestea fiind: Hotararea Consiliului de Ministrii nr.4156/1953, prin care s-a aprobat Decizia nr. 4/1953 a Consiliului Central al Sindicatelor din Republica Populara Romina, pentru acordarea drepturilor de pensie in cadrul Asigurarilor Sociale de Stat; Decretul nr. 292/1959 privind dreptul la pensie in cadrul Asigurarilor Sociale de Stat; Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurari sociale de stat si pensia suplimentara; Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala si Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale;

2.4.7. militarii au prevazute, in Codul penal (Titlul XI - Infractiuni contra capacitatii de lupta a fortelor armate, Capitolul I - Infractiuni savarsite de militari), pedepse speciale pentru incalcarea legilor militare, in plus fata de cele ale celorlalti cetateni ai Romaniei;

2.4.8. sistemul pensiilor militare de stat era reglementat, pana la aparitia Legii sistemului unitar de pensii, de Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat care era corelata cu legislatia europeana si facea parte din sistemele ocupationale de pensii guvernate de directivele Comunitatii Europene (Directiva 86/378/EEC, amendata prin Directiva 97/96/EC adoptata in considerarea jurisprudentei Curtii Europene de Justitie). Conform reglementarilor comunitare, criteriile decisive pentru incadrarea unui sistem de securitate sociala ca sistem ocupational sunt indeplinite in totalitate de actuala lege a pensiilor militare de stat din Romania, respectiv:
- aceasta lege se refera la o categorie particulara de lucratori – cadrele militare, asa cum sunt acestea definite de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare;
-acordarea pensiei este direct legata de durata serviciului militar;
- pensia este calculata prin raportare la ultimul salariu al lucratorului (ultima solda a cadrului militar).
             Este lesne de observat din cele prezentate mai sus al celor doua Directive - obligatorii pentru Statele membre al Uniunii Europene - ca situatia militarilor ce indeplinesc cumulativ conditiile de pensionare, conform normelor legale in vigoare, este perfect incadrata in acest text, fiind, deci, total contrara legislatiei europene orice incercare de a modifica actualul sistem de acordare a pensiilor militarilor.

Analizat din perspectiva dreptului comunitar Legea privind sistemul unitar de pensii/Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor nu reprezinta transpunerea unei directive/decizii comunitare si nici nu sunt determinate de necesitatea punerii in aplicare a unui regulament, deoarece la nivel comunitar nu exista un act normativ distinct care sa vizeze un asemenea obiect de reglementare, domeniul fiind de competenta organelor legiuitoare nationale.

Examinarea legii/legilor trebuie efectuata prin prisma analizei compatibilitatii dispozitiunilor acesteia/acestora cu principiile generale ale acquisului comunitar statuate de tratatele constitutive si in documentele programatice, elaborate de institutiile comunitare, sub forma de comunicari, norme de recomandare, linii directoare s.a. si care sunt incluse in acquisul comunitar.

V-as fi foarte recunoscator daca mi-ati transmite numarul de inregistrare a acestei solicitari precum si posibilitatea de a putea sa-mi comunicati intr-un timp rezonabil punctul dumneavoastra de vedere precum si modul cum sa actionez in continuare pentru a nu-mi fi lezate drepturile. 

     

22.12.2010

Col. (r) Victor COLTESCU